Pionierul şi cerul
Într-un sat mic şi neînsemnat din Uniunea Sovietică trăia un pionier. Pionierul credea cu tărie tot ce i se spunea la şcoală. Dar cel mai mult pionierul credea în Lenin şi în idealurile Marii Revoluţii din Octombrie.
Pionierul despre care vorbim îşi petrecea timpul liber gîndindu-se la Lenin şi la cruzimea fascismului german.
Trebuie să spunem că pionierii aveau dreptul să aibă şi timp liber. Cu ce se ocupau pionierii în restul timpului, care nu era liber? Pionierii citeau, mergeau la şcoală, îi ajutau pe bătrîni şi pe octombrei, care erau mai mici.
În ce-l priveşte pe pionierul nostru, pentru că am zis că trăia într-un sat mic, el mai rupea şi iarbă la porc, pe care o căra cu un sac. Aceasta era ocupaţia cea mai urîtă din viaţa pionierului.
Iarba pentru porc n-ar fi fost atît de urîtă dacă nu l-ar fi abătut pe pionier de la alte trebi pe care el le considera mai importante. De aceea umplerea sacului dura uneori cîte jumătate de zi, deşi iarbă era pe dealuri cît voieşti. După ce umplea sacul, pionierul se aşeza pe el ca pe un duşman răpus şi se deda visărilor şi închipuirilor celor mai năzdrăvane.
Pe lîngă fantasmele despre urgia războiului atomic pe care îl pregătesc americanii şi despre răutatea nemţilor, pionierul se gîndea la animalele sălbatice şi la vînătoare. Visul lui era să vîneze un misreţ, un urs, un cerb şi o vulpe. Această dorinţă era foarte puternică în inima lui.
Zilele trecute pionierul era cît pe ce să se certe cu un alt pionier pe care l-a numit prost. Acela a zis că Dumnezeu există şi că se ascunde în nori. Deşi pionierul ştia de la şcoală că Dumnezeu este o născocire, totuşi gîndul acesta nu-i dădea pace. Acum, stînd pe sacul cu iarbă pentru porci, în deplina singurătate a dealului, el se uita curios la nori.
Niciodată nu văzuse cît de feluriţi sînt norii. Cîte ciudăţenii a putut să vadă! A văzut un urs care mînca miere dintr-un borcan. Apoi un fotbalist care alerga după minge. Un cal, un fluture mare. Iar la urmă a văzut un bătrîn care semăna cu Dumnezeu.
Gîndul acesta l-a speriat foarte mult.
Pionierul a aşteptat pînă s-a destrămat norul, apoi, luîndu-şi sacul, a pornit cu paşi repezi spre casă, hotărînd să nu se mai uite niciodată la cer.
