Scara
sau Dumnezeu în Uniunea Sovietică
Piesă într-un act
(A nu se publica fără acordul autorului)
Decor:
Cortina se ridică. Întuneric. O lumină slabă face să se vadă două paturi pe scenă (sau patru, în funcţie de actorii disponibili). Paturile sînt de fier, ca de spital. În paturi dorm copii între 10 şi 14 ani. (Piesa poate fi jucată şi de actori maturi în roluri de copii). Acţiunea se petrece într-o tabără sovietică de pionieri. Pentru a sugera aceasta, se poate pune în fundal portretul lui Lenin. Somnul este dulce, copiii se răsucesc în pat, trăgînd peste cap păturile cu care sînt înveliţi. Liniştea este spartă de sunetul goarnei care începe să cînte agresiv, anunţînd trezirea. De sus se aprinde lumina puternică a unei veioze mari coborîtă foarte jos, aşa încît lumina să lumineze numai paturile, lăsînd restul scenei în întuneric. Copiii întîrzie să se ridice din pat, se prefac că dorm. În scenă intră, cu paşi grăbiţi, o fată între 15 şi 18 ani, îmbrăcată în rochiţă maro cu şorţ alb, cu ciorapi albi pînă sub genunchi, cravată pionierească la gît şi bonetă roşie pe cap. Are părul împletit în două cosiţe, legat cu două funde albe. Fata începe să tragă cu putere de paturi, pentru că ea este Pionier-vojataia (Instructoarea de pionieri).
PIONIER-VOJATA: La careu! Toată lumea la careu! Hai, treziţi-vă odată! Nu vă mai prefaceţi că dormiţi!
Dispare în întuneric, strigînd: „La careu! Toată lumea la careu!” Unul dintre copii se ridică şi, luîndu-şi perna, îşi loveşte vecinul de pat în cap.
COPILUL I: La careu! Toată lumea la careu!
COPILUL II (Lovind şi el cu perna): Hai să nu ne ducem!
COPILUL I: O să ne pîrască la director!
COPILUL II: N-o să ne pîrască!
COPILUL I: Iei tu totul asupra ta?
COPILUL II: Da, stai liniştit, că nu ne pîrăşte.
COPILUL I: Tragem o bătaie cu perne?
COPILUL II: Nu, că se aude. Hai mai bine să ne culcăm.
COPILUL I: Da’ pe urmă tragem o bătaie?
COPILUL II: Da. Dar acum hai să ne culcăm. Dacă ne întreabă de ce n-am fost la careu, spunem că n-am auzit goarna.
COPILUL I: Da, dar a fost Pionier-vojata...
COPILUL II: Spunem că ne-am trezit şi pe urmă iar am adormit.
COPILUL I: Hai dar să ne culcăm.
COPILUL II: Hai.
COPILUL I (lovindu-l pe celălalt cu perna): Ne culcăm!
COPILUL II (îl loveşte înapoi): Gata, chiar ne culcăm!
COPILUL I (se trînteşte rîzînd în pat, acoperindu-şi capul cu mîinile): Gata! Nu mai da! Ai zis că ne culcăm!
COPILUL II (îşi aranjează perna în pat şi se culcă): Gata, chiar ne culcăm.
COPILUL I: Cine mai trage e berbec.
COPILUL II: Nu mai trag, da’ nici tu să nu mai tragi.
COPILUL I: Gata, dormim.
COPILUL II: Gata.
COPILUL I: Eu dorm.
COPILUL II: Şi eu.
Pauză de tăcere în care cei doi se foiesc în pat încercînd să adoarmă.
COPILUL I: Ne trezim la masă?
COPILUL II: Nu.
COPILUL I: Dar dacă o să fie suc şi prăjitură?
COPILUL II: O să ni le aducă Serioja.
COPILUL I: I-ai spus tu?
COPILUL II: Nu, dar ştie el că dacă nu sîntem, trebuie să ni le aducă.
COPILUL I: Poate nu le aduce.
COPILUL II: Le aduce.
COPILUL I: Bine, ne culcăm.
COPILUL II: Eu dorm.
COPILUL I: Şi eu.
Lumina mare se stinge, rămîne doar lumina slabă de la început. Copiii adorm. După ceva timp, se aude goarna, de data asta mai scurt şi mai puţin insistent. Copiii se foiesc în pat, dar nu se scoală. Se aud copii mărşă-luind cu cîntec. Se poate pune aici o înre-gistrare cu „reciovka” pionierească. Dacă este cu putinţă, prin scenă ar putea trece chiar un grup de pionieri aliniaţi în două rînduri. Apoi se face iar linişte. Scena se luminează treptat, ca şi cum s-ar face ziuă. În scenă intră Serioja, un băiat cam de 16-18 ani, gras şi cu semne clare de alienare mentală. Poartă pantaloni sport care nu-i vin bine şi e încălţat cu tenişi chinezeşti. Tricoul portocaliu îi este rupt la umărul stîng, din cauză că are obicei să muşte din el ori de cîte ori se enervează. La gît are cravată de pionieri şi bonetă albastră pe cap. Duce într-o mînă un pahar cu suc, iar în cealaltă o prăjitură. Muşcă din tricou şi hîrîie ca un căţel. Se opreşte lîngă paturi, pune prăjitura peste paharul pe care-l ţine cu mîna stîngă. Mîna dreaptă o duce la tîmplă în poziţie de salut pionieresc. Vorbeşte printre accese prosteşti de rîs.
SERIOJA: Brigantina, ţine calea, / Căci romantica ne cheamă! Hî-î-î! Hai la careu! Toată lumea la careu! Hî-î-î!
COPILUL I: Hai c-a venit Serioja cu sucul!
COPILUL II: Serioja, sucul încoace!
SERIOJA: Iaca!
(Îi întinde sucul şi prăjitura).
COPILUL I: Da’ al meu unde-i?
SERIOJA: Nu ştiu... Hî-î-î...
COPILUL I: Unde-i sucul meu?
SERIOJA: Hî-î-î!
(Îşi muşcă tricoul la umărul stîng, tropăind pe loc. Copilul rămas fără suc se ridică din pat şi vine spre Serioja. Serioja se dă speriat în urmă).
COPILUL I: Vino aici! Drept! Apleacă-te! Mai tare! Hai!
(Îl loveşte cu putere pe Serioja cu piciorul în fund. Serioja sare în sus de durere şi începe să rîdă).
COPILUL I: Încă o dată! Şi pentru prăjitură!
SERIOJA: Hî-î-î!
COPILUL I: Hai să vezi ce fund moale are! Parcă-i un sac cu paie! I-ai tras vreodată un picior în fund lui Serioja?
COPILUL II: Lasă-l în pace.
COPILUL I: Hai, vino şi trage şi tu, că nu-l doare! Serioja, aşa-i că nu te doare?
SERIOJA: Hî-î-î... Nu!
COPILUL II: Lasă-l.
COPILUL I: Hai, vino şi trage! Serioja, poziţia!
COPILUL II: Lasă-l...
COPILUL I: Hai!
COPILUL II: (Îl loveşte fără nici un chef pe Serioja).
SERIOJA: Hî-î-î...
COPILUL I: Ai văzut?
COPILUL II: Da.
COPILUL I: Serioja, te-a durut?
SERIOJA: Nu-u-u!
COPILUL I: Hai, stînga-mprejur! Cu cîntec, înainte marş!
SERIOJA: Raz, dva! / Tri, cetîre! / Tri cetîre! / Raz dva...
Dispare. Cei doi copii încep să se bată cu perne. Al doilea copil îl bate pe primul, amîndoi cad obosiţi în pat. Apoi luminile slăbesc ca şi cum s-ar face seară.
COPILUL I: Hai să spunem pătărănii.
COPILUL II (abătut şi fără chef): Hai.
COPILUL I: Începe tu.
COPILUL II: Tu, pentru că tu ai zis.
COPILUL I: Bine. Despre ce? Vrei să povestesc despre draci?
COPILUL II: Eu nu cred în draci.
COPILUL I: Poţi să nu crezi, da’ eu cred.
COPILUL II: I-ai văzut de crezi?
COPILUL I: I-am văzut.
COPILUL II: N-ai cum să-i vezi.
COPILUL I: Un băiat din sat de la bunica se ducea seara la dansuri. Cînd a ajuns la podul care trece peste rîpă, a văzut de partea cealaltă o mireasă care îl chema la el. Băiatul mai întîi a crezut că e mireasă şi s-a dus, dar mireasa se dădea în urmă şi el n-o putea ajunge. De-odată i s-a făcut frică şi el a vrut să-şi facă cruce, dar a văzut că mîna îi era înţepenită. Atunci şi-a adus aminte că bunica i-a zis că poţi face cruce şi cu limba. Şi-a făcut cruce cu limba şi mireasa a dispărut. Mireasa era dracu’!
COPILUL II: Poate i s-a părut.
COPILUL I: Nu i s-a părut! La podul acela mai mulţi oameni au văzut mireasa sau o mîţă mare ca un cîine.
COPILUL II: Li s-a părut.
COPILUL I: Îţi spun eu că nu li s-a părut! Nu poate să li se pară la toţi! Tu nu vrei să crezi!
COPILUL II: Da’ tu ai văzut?
COPILUL I: Eu am văzut mîţa... Da’ n-am văzut-o bine...
COPILUL II: Ai văzut o mîţă oarecare. Şi eu am văzut atîtea mîţe. Voi dacă vedeţi o mîţă neagră spuneţi că-i dracu’...
COPILUL I: Nu mai spunem noi că-i dracu’! Mîţa-i mîţă, dar aceea era mare cît un cal!
COPILUL II: Parcă ai spus că era cît un cîine.
COPILUL I: Cît un cîine, dar cît un cîine mare...
COPILUL II: Oricît de mare ar fi cîinele, nu-i cît calul...
COPILUL I: Ştiu, dar în întuneric nu se vede bine şi pare cît un cal...
COPILUL II: Tu iar spui minciuni.
COPILUL I: Nu spun minciuni, pot să jur.
COPILUL II: Îs minciuni, dracii nu există.
COPILUL I: Crezi ce vrei.
Pauză în care copiii rămîn îngînduraţi.
COPILUL II: Poate şi Dumnezeu există?
COPILUL I: Există.
COPILUL II: Poate L-ai văzut şi pe El?
COPILUL I: Poate L-am văzut.
COPILUL II: Tot la pod?
COPILUL I: Nu.
COPILUL II: Dar unde?
COPILUL I: Nu spun.
COPILUL II: Prostii. Dumnezeu nu există.
COPILUL I: Există!
COPILUL II: Şi unde-i El, dacă există?
COPILUL I: În cer.
COPILUL II: Şi cum se suie în cer?
COPILUL I: Cu scara.
COPILUL II: Şi ce scară îi trebuie ca să se suie în cer?
COPILUL I: Mare.
COPILUL II: Şi de unde are o scară aşa de mare?
COPILUL I: Are El.
COPILUL II: Ce fel de copaci I-ar trebuie ca să facă o scară pînă la cer?
COPILUL I: Are El o pădure specială cu copaci aşa de mari.
COPILUL II: Şi ce fel de animale mari trebuie să fie în acea pădure? Animale aşa de mari nu există!
COPILUL I: Dumnezeu are tot ce vrea.
COPILUL II: Şi chiar dacă s-ar sui în cer, unde stă în cer?
COPILUL I: Pe nori.
COPILUL II: Şi cum stă pe nori?
COPILUL I: Stă.
COPILUL II: Pe nori nu poate să stea nimeni, că pică jos. Norii sînt făcuţi din aburi, ce n-ai învăţat la şcoală? Dacă stă cineva pe aburi, cade jos.
COPILUL I: Dumnezeu nu cade.
COPILUL II: Cade.
COPILUL I: Nu cade.
COPILUL II: Cade, pentru că nu are cum să se ţină.
COPILUL I: Are cum.
COPILUL II: Cum?
COPILUL I: Are aripi şi se ţine cu aripile, ca păsările.
COPILUL II: Nu cred.
COPILUL I: Tu niciodată nu crezi.
COPILUL II: Dar dacă are aripi, la ce-i mai trebuie scară ca să se suie în cer?
COPILUL I: Nu ştiu, dar are şi scară.
COPILUL II: Şi unde-i scara aceea? De ce nimeni n-a văzut-o?
COPILUL I: Poate că au şi văzut-o.
COPILUL II: N-a văzut-o nime. Nici Iuri Gagarin, cînd a zburat în cosmos, n-a văzut-o şi nici avioanele n-au văzut-o.
COPILUL I: Tu şi Iuri Gagarin.
Pauză în care copiii rămîn îngînduraţi.
COPILUL II: Tu crezi toate prostiile, dar ştiinţa a demonstrat că Dumnezeu nu există.
COPILUL I: Tu nu crezi.
COPILUL II: Nu cred, pentru că astea-s prostii. Numai babele cred aşa ceva.
COPILUL I: Cînd o să-ţi iasă un drac în cale, o să crezi.
COPILUL II: Chiar lasă să-mi iasă, că-i trag un picior!
COPILUL I: Ai văzut ce fund moale are Serioja?
COPILUL II: Aha.
COPILUL I: Pe el nu-l doare niciodată.
COPILUL II: Poate că-l şi doare.
COPILUL I: Nu-l doare, n-ai văzut cum rîde?
COPILUL II: El rîde tot timpul.
COPILUL I: Dacă-i debil.
COPILUL II: Şi ce dacă-i debil? Nu toţi debilii rîd. În detaşamentul lor nu mai rîde nimeni.
COPILUL I: Ei, dar mie-mi place să-i dau picioare-n fund.
COPILUL II: Nu-i bine să baţi un bolnav, el e bolnav.
COPILUL I: Şi ce dacă, pe el toată lumea îl bate. Educatorul într-o zi i-a tras vreo două picioare în piept că i-a luat aerul, dar el tot rîdea.
COPILUL II: Pe ei toată lumea-i bate pentru că sînt de la şcoala specială şi nu are cine să-i apere. Eu cînd o să fiu mare o să mă fac boxer şi o să-i apăr pe toţi.
COPILUL I: Şi o să-l poţi bate şi pe Dimitri Petrovici? Eu cred că nu.
COPILUL II: Dacă mă antrenez, o să-l bat.
COPILUL I: Poate te pîrăsc că ai zis asta şi o să te bată.
COPILUL II: Hai să ne culcăm.
COPILUL I: Da’ nu ne mai batem cu perne?
COPILUL II: Eu vreau să dorm, mîine o să ne batem.
COPILUL I: Hai dar să mai spun vreo pătăranie...
COPILUL II: Eu dorm.
COPILUL I: Ei, hai dormi.
COPILUL II: Noapte bună.
COPILUL I: Noapte bună.
Lumina se stinge. Cînd se reparinde, cei doi copii stau la marginea paturilor şi joacă dame pe o noptieră care se află aşezată între paturile lor.
COPILUL I: Mă crezi că te bat?
COPILUL II: Întotdeauna spui că mă baţi, dar niciodată nu m-ai bătut.
COPILUL I: Pînă acum nu te-am bătut. Dar de data asta, mă crezi că te bat?
COPILUL II: N-ai cum să mă baţi.
COPILUL I: Ei nu te bat, te bat.
COPILUL II: Să vedem.
COPILUL I: Să vedem. Eu zic că te bat.
COPILUL II: Dar eu zic că nu.
COPILUL I: Hai la rămăşag.
COPILUL II: Pe cît?
COPILUL I: Pe cît vrei tu.
COPILUL II: Pe cinci picioare-n fund.
COPILUL I: E, nu... tu dai prea tare...
COPILUL II: Parcă ai zis că tu cîştigi. Dacă mă baţi, tu-mi tragi mie cinci picioare. Dacă te bat eu, eu îţi trag cinci picioare.
COPILUL I: Nu. Mai bine la perne. Cinci perne.
COPILUL II: În cap?
COPILUL I: Pe spinare.
COPILUL II: Bine.
Pauză în care copiii se concentrează asupra jocului.
COPILUL I: Ai putea să înoţi dintr-un capăt în altul al iazului?
COPILUL II: Cred că da.
COPILUL I: Nu cred.
COPILUL II: Poţi să mergi cu mine la iaz, să-ţi arăt.
COPILUL I: Spui aşa pentru că nu putem să mergem la iaz. Punem rămăşag că nu putem să mergem la iaz?
COPILUL II: De ce?
COPILUL I: Pentru că nu ne lasă Directorul şi nici Pionier-vjata.
COPILUL II: Dar dacă ne-ar lăsa, ţi-aş arăta că eu pot trece iazul.
COPILUL I: Nu ne lasă. Numai dacă mergem cu toată tabăra ne lasă. Că au mai fost, mi-au zis mie băieţii care au fost şi vara trecută în tabără.
COPILUL II: Poate o să mergem şi anul ăsta.
COPILUL I: Atunci o să te văd ce poţi. Pun rămăşag că nu treci iazul.
COPILUL II: Îl trec.
COPILUL I: Nu-l treci, că nu te lasă Pioniervojata. Ha!
COPILUL II: Eu dacă vreau, pot să fug din tabără să mă scald.
COPILUL I: O să te dea afară. Au mai fugit şi alţii la scăldat şi i-au alungat acasă.
COPILUL II: Chiar dacă mă alungă, fug şi mă scald. Că doar nu-s la puşcărie.
În scenă intră Pioniervojata. Păşeşte furioasă. În urma ei Serioja tîrăşte o saltea acoperită cu cearşaful. Cearşaful are o pată galbenă mare.
PIONIERVOJATA: Treci încoace, măgarule! Uitaţi-vă la el! Vacă putu-roasă! Pişoarcă! (Îl loveşte de mai multe ori peste cap, Serioja îşi acoperă capul cu mîinile). Om în toată firea şi se pişă în pat! De cîte ori ţi-am spus să nu te mai pişi în pat? Ţi-am zis că o să te pun să mănînci cearşaful? Treci încoace, vacă pişată!
Pioniervojata îl pune pe Serioja să întindă cearşaful pe o sîrmă. În timp ce acesta are mîinile ridicate, agăţînd cearşaful, ea îl bate cu ură peste cap.
PIONIERVOJATA: Aşa, măga-rule! Vacă împuţită! Pune-l să-l vadă toţi! Lasă să vadă toată tabăra cine se pişă în pat! Putoare! Şi să stai aici, lîngă el, să te vadă toţi! Drepţi! O mie de aşezări! Ai auzit? O mie de aşe-zări! Şi nu aşa, cu mîinile întinse! Mîinile întinse, ai înţeles? Hai, unu! doi! trei! (Se întoarce către Copilul II). Tu, Saşa, să numeri dacă face o mie, ai înţeles? Voi, de ce nu aţi fost la careu? Bine, cu voi o să vorbesc mai tîrziu. Hai, vacă împuţită, unu! doi! trei... O mie de aşezări, m-ai înţeles? (Dispare).
Copilul I se apropie pe la spate de Serioja, în timp ce acela face genoflexiuni cu mîinile întinse, şi-l loveşte cu piciorul în fund.
COPILUL I: Ha! Serioja! Te-ai pişat în pat! Hopa! Încă unu’! Şi încă unu’ pentru suc! Şi încă unu’ pentru prăjitură! Hopa!
Serioja continuă să facă genoflexiunile, fără să atragă atenţie copilului care îl loveşte. Faţa lui se înroşeşte de ruşine şi de furie, e gata să plîngă. Copilul II se ridică enervat şi-l loveşte pe Copilul I cu piciorul în fund, aşa încît acela cade şi se sprijină cu mîiinile de podea.
COPILUL I: Ce faci?
COPILUL II: Lasă-l în pace!
COPILUL I: Nu i-am făcut nimic! Pe el nu-l doare! (Se aşează speriat la pămînt, întorcîndu-se cu faţa la Copilul I).
COPILUL II: Lasă-l în pace ţi-am zis! (Îl loveşte încă o dată, mai încet).
COPILUL I: Nu mai da, că mă doare!
COPILUL II: Dar pe el crezi că nu-l doar? Şi pe el îl doare!
COPILUL I (Se ridică şi fuge sărind peste paturi): Pişorcosu’! Pişorcosu’!
COPILUL II: Termino, că-ţi bat botu’!
COPILUL I: Nu mă tem, nu mă tem!
Copilul II se preface că se ia după Copilul I. Acela o ia la fugă şi dispare strigînd „Pişorcosu’!” Copilul II rămîne singur cu Serioja care continuă să facă genoflexiuni lîngă cearşaful întins.
COPILUL II: Opreşte-te.
SERIOJA: Nu, că mă bate.
COPILUL II: Cîte ai făcut?
SERIOJA: Nu ştiu. Tu numeri.
COPILUL II: Bine, ai făcut o mie.
SERIOJA: Nu.
COPILUL II: Hai că eu o să-i spun că le-ai făcut pe toate. Opreşte-te.
SERIOJA: Şi dacă trece şi mă vede că nu fac?
COPILUL II: Nu trece. Îi spun eu că ai făcut o mie.
Serioja se trînteşte la pămînt îngropîndu-şi faţa în genunchi. Începe să plîngă. Copilul II se aşază lîngă el.
COPILUL II: Lasă, nu plînge.
SERIOJA: Ei tot timpul îşi bat joc de mine! Mi-a zis că o să mă pună să mănînc cearşaful! Să mănînce ea cearşaful, nu eu!
COPILUL II: Las-o-n pace, ea e o proastă.
SERIOJA: Ce, crede ea că dacă n-am părinţi, poate să-şi bată joc de mine? Eu am părinţi, dar nu ştie ea!
COPILUL II: Las-o-n pace, nu te mai gîndi la ea.
SERIOJA: Tata meu e general! Dacă o să-i spun că proasta asta mă pune să mănînc cearşaful, o s-o omoare! O s-ompuşte cu pistolul! Nu, cu tancul!
COPILUL II: Dar unde-i tatăl tău?
SERIOJA: E în armată. El are o altă femeie şi pe mine m-a dat la şcoala specială. Dar eu l-am văzut odată. Şi el a zis că o să vină după mine. Şi o să-mi cumpere bicicletă. Şi femeia lui a zis că o să-mi cumpere bicicletă.
COPILUL II: Serioja pe tine te bat ăştia?
SERIOJA: Cine?
COPILUL II: Dimitri Petrovici... Pioniervojata’...
SERIOJA: Da. Şi la noi la şcoală, la internat, dacă nu faci ceva, te bat. Ne bat şi cu picioarele şi cu coarda de sărit. Mie mi-a zis cineva că din cauza asta eu mă piş în pat. Şi alţii se pişă în pat la noi. Dar ea mă pune să mănînc cearşaful...
COPILUL II: Şi eu m-am pişat în pat... De vreo două ori...
SERIOJA: Hî-î-î! (rîde bucuros).
COPILUL II: Şi ce dacă. Lasă-i pe ei să mănînce cearşaful! Noi hai să ne jucăm de-a ceva! Ştii să joci dame?
SERIOJA: Nu prea.
COPILUL II: Hai că te învăţ eu.
SERIOJA: Hai mai bine să ne batem cu perne! Hî-î-î! Eu cu tine nu mă tem să mă bat cu perne! Că tu nu o să mă baţi dacă o să-ţi trag o pernă! Hî-î-î!
COPILUL II: Hai! Ia perna mea! Fugi!
SERIOJA: Ha-ha! Te prind!
Copiii încep să sară pe paturi. Lumina se stinge treptat, timp în care Serioja pleacă, aşa ca să nu se vadă plecare lui. Se lasă linişte. Prin semiîntuneric intră Copilul I cu o minge sub braţ.
COPILUL I: Dormi?
COPILUL II: Nu.
COPILUL I: Am cîştigat.
COPILUL II: Spui minciuni.
COPILUL I: Nu spun.
COPILUL II: Tot timpul spui minciuni.
COPILUL I: Egal egal. Dar era să-i batem. (Aruncă mingea sub pat. Se bagă sub pătură).
COPILUL I: Ce facem? Spunem pătărănii?
COPILUL II: Tu începi.
COPILUL I: De fiecare dată eu încep. Hai începe şi tu măcar odată.
COPILUL II: Bine. Era odată un moş şi-o babă şi ascultau radioul. La radio au zis că o bombă atomică costă un milion de ruble. Moşu’ a zis: „Măi babă, ce bine ar fi să cadă o bombă atomică la noi în grădină, am vinde-o cu un milion de ruble”...
COPILUL I: Ha! Ha-ha! Dacă ar cădea o bombă în grădină i-ar omorî! Ha-ha! Ce prost e moşu’!
COPILUL II: Aha. Hai, acum zi tu.
COPILUL I: Despre ce? Să mai spun despre draci? Hai că spun una despre draci. Pe asta n-o ştii.
COPILUL II: Hai zi.
COPILUL I: Ştii iazul de la porcărie?
COPILUL II: Da.
COPILUL I: Cîndva la iazul ăla era o mîţă sălbatică şi dacă trecea cineva după ora şase seara pe acolo, îi ieşea în cale. Odată mîţa a mîncat un copil. Eu era să trec odată pe acolo, dar n-am trecut. Ştii ce trebuie să faci dacă îţi iese o mîţă sălbatică în cale?
COPILUL II: Să-i tragi o piatră.
COPILUL I: Nu. Să-ţi faci cruce cu limba.
COPILUL II: Da, nu mai poate mîţa de limba ta.
COPILUL I: Tu niciodată nu mă crezi.
Pauză în care copiii rămîn îngînduraţi.
COPILUL I: Hai mîine la iaz.
COPILUL II: Parcă ai zis că nu se poate.
COPILUL I: M-am gîndit eu cum.
COPILUL II: Şi dacă ne alungă din tabără?
COPILUL I: Nu ne alungă.
COPILUL II: Cum?
COPILUL I: Îl luăm şi pe Serioja cu noi.
COPILUL II: Şi? Dacă merge şi Serioja nu ne prind?
COPILUL I: Nu la asta mă refer.
COPILUL II: Parcă Serioja-i debil.
COPILUL I: Îl luăm cu noi şi dacă ne prind, spunem că noi nu am vrut să ne ducem la iaz, dar l-am văzut pe Serioja că a sărit gardul şi ne-am dus după el să-l prindem. Înţelegi?
COPILUL II: Aha.
COPILUL I: Zicem că am mers după el şi l-am prins la iaz. Dar spunem că noi nu am vrut să ne scăldăm, dar am sărit după Serioja în apă ca să-l prindem. A?
COPILUL II: Eu ştiu? Tu ştii.
COPILUL I: O să ne scăldăm.
COPILUL II: Şi eu o să trec iazul. Punem pariu?
COPILUL I: Cînd ajungem acolo.
Pauză în care copiii rămîn îngînduraţi.
COPILUL II: Şi cum are Dumnezeu o scară? Ia mai spune.
COPILUL I: Are. Tu nu vrei să crezi.
COPILUL II: Dacă ar avea o scară aşa de mare, n-ar putea să o ridice.
COPILUL I: Poate, că Dumnezeu e Cel mai puternic.
COPILUL II: Şi dacă o ridică, pe ce o sprijină ca să nu cadă?
COPILUL I: Pe nori. Ce, nu poate să o sprijine de nori?
COPILUL II: Nu poate, că norii se mişcă. N-ai văzut că norii se mişcă?
COPILUL I: Şi ce dacă se mişcă?
COPILUL II: Dacă norul de care se sprijină scară se mişcă, se mişcă şi scara. Şi pînă ajunge Dumnezeu sus, scara se răstoarnă şi cade.
COPILUL I: Nu cade.
COPILUL II: Cade, că scara se răstoarnă.
COPILUL I: Poate că scara se răstoarnă, dar Dumnezeu desface aripile şi zboară în cer.
COPILUL II: Nu prea cred eu. Nu poate să fie aşa ceva.
COPILUL I: Poate.
COPILUL II: E, dacă ar putea cineva să zboare, nu l-ar mai prinde nimeni niciodată. Numai în filme arată aşa ceva.
COPILUL I: Dumnezeu poate. El e Cel mai puternic.
COPILUL II: Nu cred eu aşa ceva.
COPILUL I: Tu nu crezi niciodată.
COPILUL II: Dar tu crezi toate poveştile băbeşti.
COPILUL I: Tu eşti poveste băbească.
COPILUL II: Tu.
COPILUL I: Niciodată nu mă crezi.
COPILUL II: Tu te temi de tunete.
COPILUL I: Şi ce dacă mă tem? Tu nu te temi?
COPILUL II: Nu.
COPILUL I: Şi ce dacă? Cînd o să te lovească un fulger, o să vezi cum o să te temi.
COPILUL II: Nu mă tem.
COPILUL I: Cînd o să vină sfîrşitul lumii, o să fulgere şi o să tune. Atunci tot n-o să te temi?
COPILUL II: Eu o să mor pînă atunci. Eu nu cred în sfîrşitul lumii.
COPILUL I: Dar în ce crezi?
COPILUL II: Nu ştiu. Eu nu cred în nimic. Hai să ne culcăm.
COPILUL I: Bunica mi-a zis că oamenii care nu cred în nimic sînt răi.
COPILUL II: Nu-i adevărat. Tu eşti bun?
COPILUL I: Dar eu cred...
COPILUL II: Dacă eşti bun, de ce rîzi ca prostu’ de Serioja şi îi tragi picioare-n fund?
COPILUL I: Şi ce dacă? Toată lumea îi trage picioare-n fund lui Serioja.
COPILUL II: Şi încă tu mai spui o grămadă de minciuni. Mie tata mi-a zis că minciuna e cel mai urît lucru.
COPILUL I: Nu spun minciuni. Eu glumesc.
COPILUL II: Ştiu eu cum glumeşti. Spui numai minciuni.
COPILUL I: O să vezi, Dumnezeu o să te pedepsească.
COPILUL II: Pe mine nu poate să mă pedepsească Dumnezeu... Pentru că eu nu cred în El.
COPILUL I: O să vezi.
Pauză în care copiii rămîn îngînduraţi.
COPILUL II: Hai să ne culcăm.
COPILUL I: Nu mai spunem pătărănii?
COPILUL II: Hai să ne culcăm.
COPILUL I: Bine, dacă vrei să ne culcăm, ne culcăm.
COPILUL II: Gata, eu dorm.
COPILUL I: Şi eu.
COPILUL II: Mîţa moartă...
COPILUL I: Hai: „La popa la poartă, / stă o mîţă moartă! / Cine-a rîde şi-a vorbi, / drept în gura lui va fi”!
Lumina se stinge cu totul. Întuneric beznă. Pauza trebuie să fie cît se poate de lungă, s-ar putea pune o muzică pentru a nu plictisi. Între timp se aduce o scară mare al cărei capăt nu se vede. Pe scară coboară Serioaja cu un pahar de suc în mînă şi prăji-tura pe pahar. Se opreşte pe la jumătatea scării. O lumină îl luminează doar pe el. Muzica continuă în surdină. Serioja îl strigă în şoaptă pe Copilul II.
SERIOJA: Saşa! Saşa!
COPILUL II: (Se ridică nedumerit la marginea patului).
SERIOJA: Saşa!
COPILUL II: Serioja?
SERIOJA: Aha.
COPILUL II: Ce faci aici?
SERIOJA: Ţi-am adus sucul şi prăjitura.
COPILUL II: Eşti pe Scară?
SERIOJA: Aha.
COPILUL II: Scara lui Dumnezeu?
SERIOJA: Aha.
COPILUL II: Există?
SERIOJA: Da.
COPILUL II: Şi cît e de lungă?
SERIOJA: Nu ştiu. E tare lungă.
COPILUL II: Dar nu ştii cît e de lungă?
SERIOJA: Nu.
COPILUL II: Dar Dumnezeu unde-i?
SERIOJA: Nu ştiu.
COPILUL II: Dar El nu e acum pe scară?
SERIOJA: Nu ştiu.
COPILUL II: Dar asta-i scara lui Dumnezeu, aşa-i?
SERIOJA: Da.
COPILUL II: Dar tu cum te-ai suit pe ea?
SERIOJA: Am văzut-o şi m-am suit.
COPILUL II: Dar Dumnezeu ţi-a dat voie?
SERIOJA: Da. El o ţinea de sus cînd eu mă suiam.
COPILUL II: Şi cum e Dumnezeu?
SERIOJA: Ţi-am adus sucul... Şi prăjitura...
COPILUL II: Serioja...
SERIOJA: A?
COPILUL II: Dar oamenii tot pot să se urce pe Scara lui Dumnezeu?
SERIOJA: Da.
COPILUL II: Şi pot să stea în cer, pe nori?
SERIOJA: Sucul...
Brusc începe să cînte goarna foarte agresiv. Lumina se stinge şi totul dispare. Cînd se reaprinde, ca şi la început, veioza mare, cei doi copii dorm, acoperindu-şi capetele cu pătura pentru a nu auzi goarna. Se aud voci care strigă: „La careu!” În scenă intră Pioniervojata’, scuturînd paturile şi strigînd.
PIONIERVOJATA: La careu! Copii, vă rog, la careu! La careu, am zis!
Cei doi copii se ridică somnoroşi. Îşi iau prosopul, săpunul şi pasta de dinţi şi se îndreaptă într-o parte a scenei unde este improvizat un spălător. Copiii sînt doar în chiloţi şi în şlapi. Cînd se apleacă să se spele, se lovesc în joacă cu piciorul. Apoi îşi iau cămăşuţele albe, pantalonii scurţi cu curea, sandalele, cravata de pionier şi boneta. Ies amîndoi şi se aliniază. Dacă este cu putinţă, pot fi aliniaţi mai mulţi copii. Apare şi Pioniervojata’. Totul este foarte grav.
PIONIERVOVATA’ (Ridicînd mîna dreaptă la tîmplă în semn de salut): Pionieri! La luptă pentru apărarea Patriei şi pentru Cauza Partidului Comunist, fiţi gata!
COPILUL I şi COPILUL II (ducîndu-şi mîna dreaptă la tîmplă, răspund într-un glas): Întotdeauna gata!
COPILUL I (către al doilea, în şoaptă): O să ne dea afară!
COPILUL II: Ţi-am zis că o să ne dea afară!
COPILUL I: Eu de unde să ştiu?...
PIONIERVOVATA’: Linişte! Copii, linişte!
COPILUL I: Eu n-am zis nimic...
PIONIERVOVATA’: Stimaţi pionieri, în tabăra noastră s-a întîmplat un lucru foarte trist. De cîte ori am spus să nu se ducă nimeni fără voie la iaz? Voi credeţi că noi nu vrem ca voi să mergeţi la iaz? Noi vrem şi înţelegem că afară-i cald. Dar ieri s-a întîmplat... după cum bine ştiţi... un lucru foarte trist. Pionierul Burdeniuc Serioja... după cum bine ştiţi... s-a înecat... V-am adunat aici ca să vă spunem acest lucru şi să păstrăm un minut de reculegere pentru el. Masa va fi ca de obicei. Şi acum, gata! La drea-a-a-ap-ta! Cu cîntec, înai-i-i-in-te! marş!
Copiii încep să mărşăluiască. Pionier-vojata îi priveşte din spate, după care iese din scenă. La un moment dat, uitîndu-se în urmă şi văzînd că nu mai sînt urmăriţi, copiii se opresc. Se aşază pe paturi şi încep să-şi scoata cravata şi cămăşile.
COPILUL II: Cum a murit? Cînd a murit? Noi cînd am plecat el era viu!
COPILUL I: Nu ştiu... Şi eu am văzut că era viu.
COPILUL II: Ţi-am zis să nu ne ducem... Dimitri Petrovici îl arunca în apă...
COPILUL I: Da. Şi poate s-a înecat...
COPILUL II: El nu ştia să înoate...
COPILUL I: Dimitri Petrovici s-a enervat pentru că noi am fugit la iaz.
COPILUL II: El s-a enervat pentru că noi l-am prins cu Pioniervojata! Acum ştiu de ce ei nu ne lasă pe noi la iaz, pentru că Dima se duce cu Pioniervojata acolo şi-şi fac treburile.
COPILUL I: Tu nu ştiai?
COPILUL II: Ştiam eu... Ei l-au omorît pe Serioja. Cînd ne-au alungat pe noi, el era viu. Ei ne-au alungat pe noi ca să nu vedem!
COPILUL I: Da, cred că Dima l-a aruncat în apă, că tot îi era ciudă pe Serioja că se pişa în pat... Parcă nu ştii că-l bătea tot timpul?
COPILUL II: L-a aruncat în apă şi l-a lăsat să se înece, pentru că Serioja nu ştia să înoate.
COPILUL I: Oricum, n-o să zică nime asta. Toţi o să spună că s-a înecat singur şi n-o să mai lase pe nime la iaz...
COPILUL II: Eu cînd o să cresc mare, o să-l omor pe Dima!
COPILUL I: Poate te va îneca şi pe tine.
COPILUL II: Poate o să stea în puşcărie!
Pauză în care cei doi îşi schimbă hainele şi se aşază la marginea paturilor.
COPILUL I: Jucăm ceva?
COPILUL II: Ce?
COPILUL I: Cu pernele?
COPILUL II: Nu...
Pauză.
COPILUL II: Mă gîndesc numai la Serioja...
COPILUL I: Lasă-l. A murit, a murit. Ce-ai să-i faci?
COPILUL II: Ieri era şi azi nu mai este.
COPILUL I: Da. Şi ce dacă nu mai este? N-o să-ţi mai aducă ţie sucul?
COPILUL II: Nu de asta.
COPILUL I (Scoţînd tabla de şah, începe să aşeze damele): Te bat?
COPILUL II: Ştii ceva?
COPILUL I: Nu.
COPILUL II: Eu ştiu unde-i Serioja...
COPILUL I: La morgă. Hî!
COPILUL II: Nu.
COPILUL I: Dar unde?
COPILUL II: Nu spun...
COPILUL I: Hai spune, dacă ştii.
COPILUL II: Nu pot să spun.
COPILUL I: Nu spui pentru că nu ştii.
COPILUL II: Ştiu.
COPILUL I: Nu ştii.
COPILUL II (Se aşază pe marginea patului şi face primul pas cu damele): Ştii cum e Scara lui Dumnezeu?
COPILUL I: Ştiu.
COPILUL II: Nu ştii.
COPILUL I: Ştiu. Eu ţi-am zis de scară!
COPILUL II: Hai la rămăşag că nu ştii!
COPILUL I: Nici tu nu ştii! Pentru că n-a văzut-o nime!
COPILUL II: Poate că a văzut-o!
COPILUL I: Nu cred!
Pauză în care copiii încearcă să se concentreaze asupra jocului.
COPILUL II: Ştii cine se mai poate sui pe Scara lui Dumnezeu?
COPILUL I: Cine?
COPILUL II: Oamenii!
COPILUL I: Prostii! Scara aceea nu a văzut-o nime. Eu am spus doar aşa, pătărănii. Dar tu văd că ai crezut. Ha! Ţi-am luat-o! (Îi ia o damă).
COPILUL II: Scara aceea e foarte mare. Nime nu ştie cît e de mare. Capătul de jos se vede, dar cel de sus nu se vede niciodată, pentru că e sus sus...
COPILUL I: Hai, mergi.
COPILUL II: Eu ştiu cum trebuie să te urci pe o scară ca asta...
COPILUL I: Ha! Iar ţi-am luat-o! Eu cred că de data asta o să pierzi!
COPILUL II: Şi dacă cineva găseşte scara asta, el poate să urce şi să coboare... Şi încă mai poate să apară în vis oricui vrea el!
COPILUL I: Mergi. Eu cred că de data asta ai pierdut.
COPILUL II (Nedumerit, de parcă atunci s-ar fi trezit): Cine a pierdut?
COPILUL I: Tu ai pierdut!
COPILUL II: Da... Eu am pierdut...
Se lasă bucuros în pat cu mîinile sub cap şi rămîne îngîndurat, privind în tavan, cu expresia omului care a aflat că i s-a împli-nit o dorinţă pe care o credea irealizabilă.
C O R T I N A !
Piesă într-un act
(A nu se publica fără acordul autorului)
Decor:
Cortina se ridică. Întuneric. O lumină slabă face să se vadă două paturi pe scenă (sau patru, în funcţie de actorii disponibili). Paturile sînt de fier, ca de spital. În paturi dorm copii între 10 şi 14 ani. (Piesa poate fi jucată şi de actori maturi în roluri de copii). Acţiunea se petrece într-o tabără sovietică de pionieri. Pentru a sugera aceasta, se poate pune în fundal portretul lui Lenin. Somnul este dulce, copiii se răsucesc în pat, trăgînd peste cap păturile cu care sînt înveliţi. Liniştea este spartă de sunetul goarnei care începe să cînte agresiv, anunţînd trezirea. De sus se aprinde lumina puternică a unei veioze mari coborîtă foarte jos, aşa încît lumina să lumineze numai paturile, lăsînd restul scenei în întuneric. Copiii întîrzie să se ridice din pat, se prefac că dorm. În scenă intră, cu paşi grăbiţi, o fată între 15 şi 18 ani, îmbrăcată în rochiţă maro cu şorţ alb, cu ciorapi albi pînă sub genunchi, cravată pionierească la gît şi bonetă roşie pe cap. Are părul împletit în două cosiţe, legat cu două funde albe. Fata începe să tragă cu putere de paturi, pentru că ea este Pionier-vojataia (Instructoarea de pionieri).
PIONIER-VOJATA: La careu! Toată lumea la careu! Hai, treziţi-vă odată! Nu vă mai prefaceţi că dormiţi!
Dispare în întuneric, strigînd: „La careu! Toată lumea la careu!” Unul dintre copii se ridică şi, luîndu-şi perna, îşi loveşte vecinul de pat în cap.
COPILUL I: La careu! Toată lumea la careu!
COPILUL II (Lovind şi el cu perna): Hai să nu ne ducem!
COPILUL I: O să ne pîrască la director!
COPILUL II: N-o să ne pîrască!
COPILUL I: Iei tu totul asupra ta?
COPILUL II: Da, stai liniştit, că nu ne pîrăşte.
COPILUL I: Tragem o bătaie cu perne?
COPILUL II: Nu, că se aude. Hai mai bine să ne culcăm.
COPILUL I: Da’ pe urmă tragem o bătaie?
COPILUL II: Da. Dar acum hai să ne culcăm. Dacă ne întreabă de ce n-am fost la careu, spunem că n-am auzit goarna.
COPILUL I: Da, dar a fost Pionier-vojata...
COPILUL II: Spunem că ne-am trezit şi pe urmă iar am adormit.
COPILUL I: Hai dar să ne culcăm.
COPILUL II: Hai.
COPILUL I (lovindu-l pe celălalt cu perna): Ne culcăm!
COPILUL II (îl loveşte înapoi): Gata, chiar ne culcăm!
COPILUL I (se trînteşte rîzînd în pat, acoperindu-şi capul cu mîinile): Gata! Nu mai da! Ai zis că ne culcăm!
COPILUL II (îşi aranjează perna în pat şi se culcă): Gata, chiar ne culcăm.
COPILUL I: Cine mai trage e berbec.
COPILUL II: Nu mai trag, da’ nici tu să nu mai tragi.
COPILUL I: Gata, dormim.
COPILUL II: Gata.
COPILUL I: Eu dorm.
COPILUL II: Şi eu.
Pauză de tăcere în care cei doi se foiesc în pat încercînd să adoarmă.
COPILUL I: Ne trezim la masă?
COPILUL II: Nu.
COPILUL I: Dar dacă o să fie suc şi prăjitură?
COPILUL II: O să ni le aducă Serioja.
COPILUL I: I-ai spus tu?
COPILUL II: Nu, dar ştie el că dacă nu sîntem, trebuie să ni le aducă.
COPILUL I: Poate nu le aduce.
COPILUL II: Le aduce.
COPILUL I: Bine, ne culcăm.
COPILUL II: Eu dorm.
COPILUL I: Şi eu.
Lumina mare se stinge, rămîne doar lumina slabă de la început. Copiii adorm. După ceva timp, se aude goarna, de data asta mai scurt şi mai puţin insistent. Copiii se foiesc în pat, dar nu se scoală. Se aud copii mărşă-luind cu cîntec. Se poate pune aici o înre-gistrare cu „reciovka” pionierească. Dacă este cu putinţă, prin scenă ar putea trece chiar un grup de pionieri aliniaţi în două rînduri. Apoi se face iar linişte. Scena se luminează treptat, ca şi cum s-ar face ziuă. În scenă intră Serioja, un băiat cam de 16-18 ani, gras şi cu semne clare de alienare mentală. Poartă pantaloni sport care nu-i vin bine şi e încălţat cu tenişi chinezeşti. Tricoul portocaliu îi este rupt la umărul stîng, din cauză că are obicei să muşte din el ori de cîte ori se enervează. La gît are cravată de pionieri şi bonetă albastră pe cap. Duce într-o mînă un pahar cu suc, iar în cealaltă o prăjitură. Muşcă din tricou şi hîrîie ca un căţel. Se opreşte lîngă paturi, pune prăjitura peste paharul pe care-l ţine cu mîna stîngă. Mîna dreaptă o duce la tîmplă în poziţie de salut pionieresc. Vorbeşte printre accese prosteşti de rîs.
SERIOJA: Brigantina, ţine calea, / Căci romantica ne cheamă! Hî-î-î! Hai la careu! Toată lumea la careu! Hî-î-î!
COPILUL I: Hai c-a venit Serioja cu sucul!
COPILUL II: Serioja, sucul încoace!
SERIOJA: Iaca!
(Îi întinde sucul şi prăjitura).
COPILUL I: Da’ al meu unde-i?
SERIOJA: Nu ştiu... Hî-î-î...
COPILUL I: Unde-i sucul meu?
SERIOJA: Hî-î-î!
(Îşi muşcă tricoul la umărul stîng, tropăind pe loc. Copilul rămas fără suc se ridică din pat şi vine spre Serioja. Serioja se dă speriat în urmă).
COPILUL I: Vino aici! Drept! Apleacă-te! Mai tare! Hai!
(Îl loveşte cu putere pe Serioja cu piciorul în fund. Serioja sare în sus de durere şi începe să rîdă).
COPILUL I: Încă o dată! Şi pentru prăjitură!
SERIOJA: Hî-î-î!
COPILUL I: Hai să vezi ce fund moale are! Parcă-i un sac cu paie! I-ai tras vreodată un picior în fund lui Serioja?
COPILUL II: Lasă-l în pace.
COPILUL I: Hai, vino şi trage şi tu, că nu-l doare! Serioja, aşa-i că nu te doare?
SERIOJA: Hî-î-î... Nu!
COPILUL II: Lasă-l.
COPILUL I: Hai, vino şi trage! Serioja, poziţia!
COPILUL II: Lasă-l...
COPILUL I: Hai!
COPILUL II: (Îl loveşte fără nici un chef pe Serioja).
SERIOJA: Hî-î-î...
COPILUL I: Ai văzut?
COPILUL II: Da.
COPILUL I: Serioja, te-a durut?
SERIOJA: Nu-u-u!
COPILUL I: Hai, stînga-mprejur! Cu cîntec, înainte marş!
SERIOJA: Raz, dva! / Tri, cetîre! / Tri cetîre! / Raz dva...
Dispare. Cei doi copii încep să se bată cu perne. Al doilea copil îl bate pe primul, amîndoi cad obosiţi în pat. Apoi luminile slăbesc ca şi cum s-ar face seară.
COPILUL I: Hai să spunem pătărănii.
COPILUL II (abătut şi fără chef): Hai.
COPILUL I: Începe tu.
COPILUL II: Tu, pentru că tu ai zis.
COPILUL I: Bine. Despre ce? Vrei să povestesc despre draci?
COPILUL II: Eu nu cred în draci.
COPILUL I: Poţi să nu crezi, da’ eu cred.
COPILUL II: I-ai văzut de crezi?
COPILUL I: I-am văzut.
COPILUL II: N-ai cum să-i vezi.
COPILUL I: Un băiat din sat de la bunica se ducea seara la dansuri. Cînd a ajuns la podul care trece peste rîpă, a văzut de partea cealaltă o mireasă care îl chema la el. Băiatul mai întîi a crezut că e mireasă şi s-a dus, dar mireasa se dădea în urmă şi el n-o putea ajunge. De-odată i s-a făcut frică şi el a vrut să-şi facă cruce, dar a văzut că mîna îi era înţepenită. Atunci şi-a adus aminte că bunica i-a zis că poţi face cruce şi cu limba. Şi-a făcut cruce cu limba şi mireasa a dispărut. Mireasa era dracu’!
COPILUL II: Poate i s-a părut.
COPILUL I: Nu i s-a părut! La podul acela mai mulţi oameni au văzut mireasa sau o mîţă mare ca un cîine.
COPILUL II: Li s-a părut.
COPILUL I: Îţi spun eu că nu li s-a părut! Nu poate să li se pară la toţi! Tu nu vrei să crezi!
COPILUL II: Da’ tu ai văzut?
COPILUL I: Eu am văzut mîţa... Da’ n-am văzut-o bine...
COPILUL II: Ai văzut o mîţă oarecare. Şi eu am văzut atîtea mîţe. Voi dacă vedeţi o mîţă neagră spuneţi că-i dracu’...
COPILUL I: Nu mai spunem noi că-i dracu’! Mîţa-i mîţă, dar aceea era mare cît un cal!
COPILUL II: Parcă ai spus că era cît un cîine.
COPILUL I: Cît un cîine, dar cît un cîine mare...
COPILUL II: Oricît de mare ar fi cîinele, nu-i cît calul...
COPILUL I: Ştiu, dar în întuneric nu se vede bine şi pare cît un cal...
COPILUL II: Tu iar spui minciuni.
COPILUL I: Nu spun minciuni, pot să jur.
COPILUL II: Îs minciuni, dracii nu există.
COPILUL I: Crezi ce vrei.
Pauză în care copiii rămîn îngînduraţi.
COPILUL II: Poate şi Dumnezeu există?
COPILUL I: Există.
COPILUL II: Poate L-ai văzut şi pe El?
COPILUL I: Poate L-am văzut.
COPILUL II: Tot la pod?
COPILUL I: Nu.
COPILUL II: Dar unde?
COPILUL I: Nu spun.
COPILUL II: Prostii. Dumnezeu nu există.
COPILUL I: Există!
COPILUL II: Şi unde-i El, dacă există?
COPILUL I: În cer.
COPILUL II: Şi cum se suie în cer?
COPILUL I: Cu scara.
COPILUL II: Şi ce scară îi trebuie ca să se suie în cer?
COPILUL I: Mare.
COPILUL II: Şi de unde are o scară aşa de mare?
COPILUL I: Are El.
COPILUL II: Ce fel de copaci I-ar trebuie ca să facă o scară pînă la cer?
COPILUL I: Are El o pădure specială cu copaci aşa de mari.
COPILUL II: Şi ce fel de animale mari trebuie să fie în acea pădure? Animale aşa de mari nu există!
COPILUL I: Dumnezeu are tot ce vrea.
COPILUL II: Şi chiar dacă s-ar sui în cer, unde stă în cer?
COPILUL I: Pe nori.
COPILUL II: Şi cum stă pe nori?
COPILUL I: Stă.
COPILUL II: Pe nori nu poate să stea nimeni, că pică jos. Norii sînt făcuţi din aburi, ce n-ai învăţat la şcoală? Dacă stă cineva pe aburi, cade jos.
COPILUL I: Dumnezeu nu cade.
COPILUL II: Cade.
COPILUL I: Nu cade.
COPILUL II: Cade, pentru că nu are cum să se ţină.
COPILUL I: Are cum.
COPILUL II: Cum?
COPILUL I: Are aripi şi se ţine cu aripile, ca păsările.
COPILUL II: Nu cred.
COPILUL I: Tu niciodată nu crezi.
COPILUL II: Dar dacă are aripi, la ce-i mai trebuie scară ca să se suie în cer?
COPILUL I: Nu ştiu, dar are şi scară.
COPILUL II: Şi unde-i scara aceea? De ce nimeni n-a văzut-o?
COPILUL I: Poate că au şi văzut-o.
COPILUL II: N-a văzut-o nime. Nici Iuri Gagarin, cînd a zburat în cosmos, n-a văzut-o şi nici avioanele n-au văzut-o.
COPILUL I: Tu şi Iuri Gagarin.
Pauză în care copiii rămîn îngînduraţi.
COPILUL II: Tu crezi toate prostiile, dar ştiinţa a demonstrat că Dumnezeu nu există.
COPILUL I: Tu nu crezi.
COPILUL II: Nu cred, pentru că astea-s prostii. Numai babele cred aşa ceva.
COPILUL I: Cînd o să-ţi iasă un drac în cale, o să crezi.
COPILUL II: Chiar lasă să-mi iasă, că-i trag un picior!
COPILUL I: Ai văzut ce fund moale are Serioja?
COPILUL II: Aha.
COPILUL I: Pe el nu-l doare niciodată.
COPILUL II: Poate că-l şi doare.
COPILUL I: Nu-l doare, n-ai văzut cum rîde?
COPILUL II: El rîde tot timpul.
COPILUL I: Dacă-i debil.
COPILUL II: Şi ce dacă-i debil? Nu toţi debilii rîd. În detaşamentul lor nu mai rîde nimeni.
COPILUL I: Ei, dar mie-mi place să-i dau picioare-n fund.
COPILUL II: Nu-i bine să baţi un bolnav, el e bolnav.
COPILUL I: Şi ce dacă, pe el toată lumea îl bate. Educatorul într-o zi i-a tras vreo două picioare în piept că i-a luat aerul, dar el tot rîdea.
COPILUL II: Pe ei toată lumea-i bate pentru că sînt de la şcoala specială şi nu are cine să-i apere. Eu cînd o să fiu mare o să mă fac boxer şi o să-i apăr pe toţi.
COPILUL I: Şi o să-l poţi bate şi pe Dimitri Petrovici? Eu cred că nu.
COPILUL II: Dacă mă antrenez, o să-l bat.
COPILUL I: Poate te pîrăsc că ai zis asta şi o să te bată.
COPILUL II: Hai să ne culcăm.
COPILUL I: Da’ nu ne mai batem cu perne?
COPILUL II: Eu vreau să dorm, mîine o să ne batem.
COPILUL I: Hai dar să mai spun vreo pătăranie...
COPILUL II: Eu dorm.
COPILUL I: Ei, hai dormi.
COPILUL II: Noapte bună.
COPILUL I: Noapte bună.
Lumina se stinge. Cînd se reparinde, cei doi copii stau la marginea paturilor şi joacă dame pe o noptieră care se află aşezată între paturile lor.
COPILUL I: Mă crezi că te bat?
COPILUL II: Întotdeauna spui că mă baţi, dar niciodată nu m-ai bătut.
COPILUL I: Pînă acum nu te-am bătut. Dar de data asta, mă crezi că te bat?
COPILUL II: N-ai cum să mă baţi.
COPILUL I: Ei nu te bat, te bat.
COPILUL II: Să vedem.
COPILUL I: Să vedem. Eu zic că te bat.
COPILUL II: Dar eu zic că nu.
COPILUL I: Hai la rămăşag.
COPILUL II: Pe cît?
COPILUL I: Pe cît vrei tu.
COPILUL II: Pe cinci picioare-n fund.
COPILUL I: E, nu... tu dai prea tare...
COPILUL II: Parcă ai zis că tu cîştigi. Dacă mă baţi, tu-mi tragi mie cinci picioare. Dacă te bat eu, eu îţi trag cinci picioare.
COPILUL I: Nu. Mai bine la perne. Cinci perne.
COPILUL II: În cap?
COPILUL I: Pe spinare.
COPILUL II: Bine.
Pauză în care copiii se concentrează asupra jocului.
COPILUL I: Ai putea să înoţi dintr-un capăt în altul al iazului?
COPILUL II: Cred că da.
COPILUL I: Nu cred.
COPILUL II: Poţi să mergi cu mine la iaz, să-ţi arăt.
COPILUL I: Spui aşa pentru că nu putem să mergem la iaz. Punem rămăşag că nu putem să mergem la iaz?
COPILUL II: De ce?
COPILUL I: Pentru că nu ne lasă Directorul şi nici Pionier-vjata.
COPILUL II: Dar dacă ne-ar lăsa, ţi-aş arăta că eu pot trece iazul.
COPILUL I: Nu ne lasă. Numai dacă mergem cu toată tabăra ne lasă. Că au mai fost, mi-au zis mie băieţii care au fost şi vara trecută în tabără.
COPILUL II: Poate o să mergem şi anul ăsta.
COPILUL I: Atunci o să te văd ce poţi. Pun rămăşag că nu treci iazul.
COPILUL II: Îl trec.
COPILUL I: Nu-l treci, că nu te lasă Pioniervojata. Ha!
COPILUL II: Eu dacă vreau, pot să fug din tabără să mă scald.
COPILUL I: O să te dea afară. Au mai fugit şi alţii la scăldat şi i-au alungat acasă.
COPILUL II: Chiar dacă mă alungă, fug şi mă scald. Că doar nu-s la puşcărie.
În scenă intră Pioniervojata. Păşeşte furioasă. În urma ei Serioja tîrăşte o saltea acoperită cu cearşaful. Cearşaful are o pată galbenă mare.
PIONIERVOJATA: Treci încoace, măgarule! Uitaţi-vă la el! Vacă putu-roasă! Pişoarcă! (Îl loveşte de mai multe ori peste cap, Serioja îşi acoperă capul cu mîinile). Om în toată firea şi se pişă în pat! De cîte ori ţi-am spus să nu te mai pişi în pat? Ţi-am zis că o să te pun să mănînci cearşaful? Treci încoace, vacă pişată!
Pioniervojata îl pune pe Serioja să întindă cearşaful pe o sîrmă. În timp ce acesta are mîinile ridicate, agăţînd cearşaful, ea îl bate cu ură peste cap.
PIONIERVOJATA: Aşa, măga-rule! Vacă împuţită! Pune-l să-l vadă toţi! Lasă să vadă toată tabăra cine se pişă în pat! Putoare! Şi să stai aici, lîngă el, să te vadă toţi! Drepţi! O mie de aşezări! Ai auzit? O mie de aşe-zări! Şi nu aşa, cu mîinile întinse! Mîinile întinse, ai înţeles? Hai, unu! doi! trei! (Se întoarce către Copilul II). Tu, Saşa, să numeri dacă face o mie, ai înţeles? Voi, de ce nu aţi fost la careu? Bine, cu voi o să vorbesc mai tîrziu. Hai, vacă împuţită, unu! doi! trei... O mie de aşezări, m-ai înţeles? (Dispare).
Copilul I se apropie pe la spate de Serioja, în timp ce acela face genoflexiuni cu mîinile întinse, şi-l loveşte cu piciorul în fund.
COPILUL I: Ha! Serioja! Te-ai pişat în pat! Hopa! Încă unu’! Şi încă unu’ pentru suc! Şi încă unu’ pentru prăjitură! Hopa!
Serioja continuă să facă genoflexiunile, fără să atragă atenţie copilului care îl loveşte. Faţa lui se înroşeşte de ruşine şi de furie, e gata să plîngă. Copilul II se ridică enervat şi-l loveşte pe Copilul I cu piciorul în fund, aşa încît acela cade şi se sprijină cu mîiinile de podea.
COPILUL I: Ce faci?
COPILUL II: Lasă-l în pace!
COPILUL I: Nu i-am făcut nimic! Pe el nu-l doare! (Se aşează speriat la pămînt, întorcîndu-se cu faţa la Copilul I).
COPILUL II: Lasă-l în pace ţi-am zis! (Îl loveşte încă o dată, mai încet).
COPILUL I: Nu mai da, că mă doare!
COPILUL II: Dar pe el crezi că nu-l doar? Şi pe el îl doare!
COPILUL I (Se ridică şi fuge sărind peste paturi): Pişorcosu’! Pişorcosu’!
COPILUL II: Termino, că-ţi bat botu’!
COPILUL I: Nu mă tem, nu mă tem!
Copilul II se preface că se ia după Copilul I. Acela o ia la fugă şi dispare strigînd „Pişorcosu’!” Copilul II rămîne singur cu Serioja care continuă să facă genoflexiuni lîngă cearşaful întins.
COPILUL II: Opreşte-te.
SERIOJA: Nu, că mă bate.
COPILUL II: Cîte ai făcut?
SERIOJA: Nu ştiu. Tu numeri.
COPILUL II: Bine, ai făcut o mie.
SERIOJA: Nu.
COPILUL II: Hai că eu o să-i spun că le-ai făcut pe toate. Opreşte-te.
SERIOJA: Şi dacă trece şi mă vede că nu fac?
COPILUL II: Nu trece. Îi spun eu că ai făcut o mie.
Serioja se trînteşte la pămînt îngropîndu-şi faţa în genunchi. Începe să plîngă. Copilul II se aşază lîngă el.
COPILUL II: Lasă, nu plînge.
SERIOJA: Ei tot timpul îşi bat joc de mine! Mi-a zis că o să mă pună să mănînc cearşaful! Să mănînce ea cearşaful, nu eu!
COPILUL II: Las-o-n pace, ea e o proastă.
SERIOJA: Ce, crede ea că dacă n-am părinţi, poate să-şi bată joc de mine? Eu am părinţi, dar nu ştie ea!
COPILUL II: Las-o-n pace, nu te mai gîndi la ea.
SERIOJA: Tata meu e general! Dacă o să-i spun că proasta asta mă pune să mănînc cearşaful, o s-o omoare! O s-ompuşte cu pistolul! Nu, cu tancul!
COPILUL II: Dar unde-i tatăl tău?
SERIOJA: E în armată. El are o altă femeie şi pe mine m-a dat la şcoala specială. Dar eu l-am văzut odată. Şi el a zis că o să vină după mine. Şi o să-mi cumpere bicicletă. Şi femeia lui a zis că o să-mi cumpere bicicletă.
COPILUL II: Serioja pe tine te bat ăştia?
SERIOJA: Cine?
COPILUL II: Dimitri Petrovici... Pioniervojata’...
SERIOJA: Da. Şi la noi la şcoală, la internat, dacă nu faci ceva, te bat. Ne bat şi cu picioarele şi cu coarda de sărit. Mie mi-a zis cineva că din cauza asta eu mă piş în pat. Şi alţii se pişă în pat la noi. Dar ea mă pune să mănînc cearşaful...
COPILUL II: Şi eu m-am pişat în pat... De vreo două ori...
SERIOJA: Hî-î-î! (rîde bucuros).
COPILUL II: Şi ce dacă. Lasă-i pe ei să mănînce cearşaful! Noi hai să ne jucăm de-a ceva! Ştii să joci dame?
SERIOJA: Nu prea.
COPILUL II: Hai că te învăţ eu.
SERIOJA: Hai mai bine să ne batem cu perne! Hî-î-î! Eu cu tine nu mă tem să mă bat cu perne! Că tu nu o să mă baţi dacă o să-ţi trag o pernă! Hî-î-î!
COPILUL II: Hai! Ia perna mea! Fugi!
SERIOJA: Ha-ha! Te prind!
Copiii încep să sară pe paturi. Lumina se stinge treptat, timp în care Serioja pleacă, aşa ca să nu se vadă plecare lui. Se lasă linişte. Prin semiîntuneric intră Copilul I cu o minge sub braţ.
COPILUL I: Dormi?
COPILUL II: Nu.
COPILUL I: Am cîştigat.
COPILUL II: Spui minciuni.
COPILUL I: Nu spun.
COPILUL II: Tot timpul spui minciuni.
COPILUL I: Egal egal. Dar era să-i batem. (Aruncă mingea sub pat. Se bagă sub pătură).
COPILUL I: Ce facem? Spunem pătărănii?
COPILUL II: Tu începi.
COPILUL I: De fiecare dată eu încep. Hai începe şi tu măcar odată.
COPILUL II: Bine. Era odată un moş şi-o babă şi ascultau radioul. La radio au zis că o bombă atomică costă un milion de ruble. Moşu’ a zis: „Măi babă, ce bine ar fi să cadă o bombă atomică la noi în grădină, am vinde-o cu un milion de ruble”...
COPILUL I: Ha! Ha-ha! Dacă ar cădea o bombă în grădină i-ar omorî! Ha-ha! Ce prost e moşu’!
COPILUL II: Aha. Hai, acum zi tu.
COPILUL I: Despre ce? Să mai spun despre draci? Hai că spun una despre draci. Pe asta n-o ştii.
COPILUL II: Hai zi.
COPILUL I: Ştii iazul de la porcărie?
COPILUL II: Da.
COPILUL I: Cîndva la iazul ăla era o mîţă sălbatică şi dacă trecea cineva după ora şase seara pe acolo, îi ieşea în cale. Odată mîţa a mîncat un copil. Eu era să trec odată pe acolo, dar n-am trecut. Ştii ce trebuie să faci dacă îţi iese o mîţă sălbatică în cale?
COPILUL II: Să-i tragi o piatră.
COPILUL I: Nu. Să-ţi faci cruce cu limba.
COPILUL II: Da, nu mai poate mîţa de limba ta.
COPILUL I: Tu niciodată nu mă crezi.
Pauză în care copiii rămîn îngînduraţi.
COPILUL I: Hai mîine la iaz.
COPILUL II: Parcă ai zis că nu se poate.
COPILUL I: M-am gîndit eu cum.
COPILUL II: Şi dacă ne alungă din tabără?
COPILUL I: Nu ne alungă.
COPILUL II: Cum?
COPILUL I: Îl luăm şi pe Serioja cu noi.
COPILUL II: Şi? Dacă merge şi Serioja nu ne prind?
COPILUL I: Nu la asta mă refer.
COPILUL II: Parcă Serioja-i debil.
COPILUL I: Îl luăm cu noi şi dacă ne prind, spunem că noi nu am vrut să ne ducem la iaz, dar l-am văzut pe Serioja că a sărit gardul şi ne-am dus după el să-l prindem. Înţelegi?
COPILUL II: Aha.
COPILUL I: Zicem că am mers după el şi l-am prins la iaz. Dar spunem că noi nu am vrut să ne scăldăm, dar am sărit după Serioja în apă ca să-l prindem. A?
COPILUL II: Eu ştiu? Tu ştii.
COPILUL I: O să ne scăldăm.
COPILUL II: Şi eu o să trec iazul. Punem pariu?
COPILUL I: Cînd ajungem acolo.
Pauză în care copiii rămîn îngînduraţi.
COPILUL II: Şi cum are Dumnezeu o scară? Ia mai spune.
COPILUL I: Are. Tu nu vrei să crezi.
COPILUL II: Dacă ar avea o scară aşa de mare, n-ar putea să o ridice.
COPILUL I: Poate, că Dumnezeu e Cel mai puternic.
COPILUL II: Şi dacă o ridică, pe ce o sprijină ca să nu cadă?
COPILUL I: Pe nori. Ce, nu poate să o sprijine de nori?
COPILUL II: Nu poate, că norii se mişcă. N-ai văzut că norii se mişcă?
COPILUL I: Şi ce dacă se mişcă?
COPILUL II: Dacă norul de care se sprijină scară se mişcă, se mişcă şi scara. Şi pînă ajunge Dumnezeu sus, scara se răstoarnă şi cade.
COPILUL I: Nu cade.
COPILUL II: Cade, că scara se răstoarnă.
COPILUL I: Poate că scara se răstoarnă, dar Dumnezeu desface aripile şi zboară în cer.
COPILUL II: Nu prea cred eu. Nu poate să fie aşa ceva.
COPILUL I: Poate.
COPILUL II: E, dacă ar putea cineva să zboare, nu l-ar mai prinde nimeni niciodată. Numai în filme arată aşa ceva.
COPILUL I: Dumnezeu poate. El e Cel mai puternic.
COPILUL II: Nu cred eu aşa ceva.
COPILUL I: Tu nu crezi niciodată.
COPILUL II: Dar tu crezi toate poveştile băbeşti.
COPILUL I: Tu eşti poveste băbească.
COPILUL II: Tu.
COPILUL I: Niciodată nu mă crezi.
COPILUL II: Tu te temi de tunete.
COPILUL I: Şi ce dacă mă tem? Tu nu te temi?
COPILUL II: Nu.
COPILUL I: Şi ce dacă? Cînd o să te lovească un fulger, o să vezi cum o să te temi.
COPILUL II: Nu mă tem.
COPILUL I: Cînd o să vină sfîrşitul lumii, o să fulgere şi o să tune. Atunci tot n-o să te temi?
COPILUL II: Eu o să mor pînă atunci. Eu nu cred în sfîrşitul lumii.
COPILUL I: Dar în ce crezi?
COPILUL II: Nu ştiu. Eu nu cred în nimic. Hai să ne culcăm.
COPILUL I: Bunica mi-a zis că oamenii care nu cred în nimic sînt răi.
COPILUL II: Nu-i adevărat. Tu eşti bun?
COPILUL I: Dar eu cred...
COPILUL II: Dacă eşti bun, de ce rîzi ca prostu’ de Serioja şi îi tragi picioare-n fund?
COPILUL I: Şi ce dacă? Toată lumea îi trage picioare-n fund lui Serioja.
COPILUL II: Şi încă tu mai spui o grămadă de minciuni. Mie tata mi-a zis că minciuna e cel mai urît lucru.
COPILUL I: Nu spun minciuni. Eu glumesc.
COPILUL II: Ştiu eu cum glumeşti. Spui numai minciuni.
COPILUL I: O să vezi, Dumnezeu o să te pedepsească.
COPILUL II: Pe mine nu poate să mă pedepsească Dumnezeu... Pentru că eu nu cred în El.
COPILUL I: O să vezi.
Pauză în care copiii rămîn îngînduraţi.
COPILUL II: Hai să ne culcăm.
COPILUL I: Nu mai spunem pătărănii?
COPILUL II: Hai să ne culcăm.
COPILUL I: Bine, dacă vrei să ne culcăm, ne culcăm.
COPILUL II: Gata, eu dorm.
COPILUL I: Şi eu.
COPILUL II: Mîţa moartă...
COPILUL I: Hai: „La popa la poartă, / stă o mîţă moartă! / Cine-a rîde şi-a vorbi, / drept în gura lui va fi”!
Lumina se stinge cu totul. Întuneric beznă. Pauza trebuie să fie cît se poate de lungă, s-ar putea pune o muzică pentru a nu plictisi. Între timp se aduce o scară mare al cărei capăt nu se vede. Pe scară coboară Serioaja cu un pahar de suc în mînă şi prăji-tura pe pahar. Se opreşte pe la jumătatea scării. O lumină îl luminează doar pe el. Muzica continuă în surdină. Serioja îl strigă în şoaptă pe Copilul II.
SERIOJA: Saşa! Saşa!
COPILUL II: (Se ridică nedumerit la marginea patului).
SERIOJA: Saşa!
COPILUL II: Serioja?
SERIOJA: Aha.
COPILUL II: Ce faci aici?
SERIOJA: Ţi-am adus sucul şi prăjitura.
COPILUL II: Eşti pe Scară?
SERIOJA: Aha.
COPILUL II: Scara lui Dumnezeu?
SERIOJA: Aha.
COPILUL II: Există?
SERIOJA: Da.
COPILUL II: Şi cît e de lungă?
SERIOJA: Nu ştiu. E tare lungă.
COPILUL II: Dar nu ştii cît e de lungă?
SERIOJA: Nu.
COPILUL II: Dar Dumnezeu unde-i?
SERIOJA: Nu ştiu.
COPILUL II: Dar El nu e acum pe scară?
SERIOJA: Nu ştiu.
COPILUL II: Dar asta-i scara lui Dumnezeu, aşa-i?
SERIOJA: Da.
COPILUL II: Dar tu cum te-ai suit pe ea?
SERIOJA: Am văzut-o şi m-am suit.
COPILUL II: Dar Dumnezeu ţi-a dat voie?
SERIOJA: Da. El o ţinea de sus cînd eu mă suiam.
COPILUL II: Şi cum e Dumnezeu?
SERIOJA: Ţi-am adus sucul... Şi prăjitura...
COPILUL II: Serioja...
SERIOJA: A?
COPILUL II: Dar oamenii tot pot să se urce pe Scara lui Dumnezeu?
SERIOJA: Da.
COPILUL II: Şi pot să stea în cer, pe nori?
SERIOJA: Sucul...
Brusc începe să cînte goarna foarte agresiv. Lumina se stinge şi totul dispare. Cînd se reaprinde, ca şi la început, veioza mare, cei doi copii dorm, acoperindu-şi capetele cu pătura pentru a nu auzi goarna. Se aud voci care strigă: „La careu!” În scenă intră Pioniervojata’, scuturînd paturile şi strigînd.
PIONIERVOJATA: La careu! Copii, vă rog, la careu! La careu, am zis!
Cei doi copii se ridică somnoroşi. Îşi iau prosopul, săpunul şi pasta de dinţi şi se îndreaptă într-o parte a scenei unde este improvizat un spălător. Copiii sînt doar în chiloţi şi în şlapi. Cînd se apleacă să se spele, se lovesc în joacă cu piciorul. Apoi îşi iau cămăşuţele albe, pantalonii scurţi cu curea, sandalele, cravata de pionier şi boneta. Ies amîndoi şi se aliniază. Dacă este cu putinţă, pot fi aliniaţi mai mulţi copii. Apare şi Pioniervojata’. Totul este foarte grav.
PIONIERVOVATA’ (Ridicînd mîna dreaptă la tîmplă în semn de salut): Pionieri! La luptă pentru apărarea Patriei şi pentru Cauza Partidului Comunist, fiţi gata!
COPILUL I şi COPILUL II (ducîndu-şi mîna dreaptă la tîmplă, răspund într-un glas): Întotdeauna gata!
COPILUL I (către al doilea, în şoaptă): O să ne dea afară!
COPILUL II: Ţi-am zis că o să ne dea afară!
COPILUL I: Eu de unde să ştiu?...
PIONIERVOVATA’: Linişte! Copii, linişte!
COPILUL I: Eu n-am zis nimic...
PIONIERVOVATA’: Stimaţi pionieri, în tabăra noastră s-a întîmplat un lucru foarte trist. De cîte ori am spus să nu se ducă nimeni fără voie la iaz? Voi credeţi că noi nu vrem ca voi să mergeţi la iaz? Noi vrem şi înţelegem că afară-i cald. Dar ieri s-a întîmplat... după cum bine ştiţi... un lucru foarte trist. Pionierul Burdeniuc Serioja... după cum bine ştiţi... s-a înecat... V-am adunat aici ca să vă spunem acest lucru şi să păstrăm un minut de reculegere pentru el. Masa va fi ca de obicei. Şi acum, gata! La drea-a-a-ap-ta! Cu cîntec, înai-i-i-in-te! marş!
Copiii încep să mărşăluiască. Pionier-vojata îi priveşte din spate, după care iese din scenă. La un moment dat, uitîndu-se în urmă şi văzînd că nu mai sînt urmăriţi, copiii se opresc. Se aşază pe paturi şi încep să-şi scoata cravata şi cămăşile.
COPILUL II: Cum a murit? Cînd a murit? Noi cînd am plecat el era viu!
COPILUL I: Nu ştiu... Şi eu am văzut că era viu.
COPILUL II: Ţi-am zis să nu ne ducem... Dimitri Petrovici îl arunca în apă...
COPILUL I: Da. Şi poate s-a înecat...
COPILUL II: El nu ştia să înoate...
COPILUL I: Dimitri Petrovici s-a enervat pentru că noi am fugit la iaz.
COPILUL II: El s-a enervat pentru că noi l-am prins cu Pioniervojata! Acum ştiu de ce ei nu ne lasă pe noi la iaz, pentru că Dima se duce cu Pioniervojata acolo şi-şi fac treburile.
COPILUL I: Tu nu ştiai?
COPILUL II: Ştiam eu... Ei l-au omorît pe Serioja. Cînd ne-au alungat pe noi, el era viu. Ei ne-au alungat pe noi ca să nu vedem!
COPILUL I: Da, cred că Dima l-a aruncat în apă, că tot îi era ciudă pe Serioja că se pişa în pat... Parcă nu ştii că-l bătea tot timpul?
COPILUL II: L-a aruncat în apă şi l-a lăsat să se înece, pentru că Serioja nu ştia să înoate.
COPILUL I: Oricum, n-o să zică nime asta. Toţi o să spună că s-a înecat singur şi n-o să mai lase pe nime la iaz...
COPILUL II: Eu cînd o să cresc mare, o să-l omor pe Dima!
COPILUL I: Poate te va îneca şi pe tine.
COPILUL II: Poate o să stea în puşcărie!
Pauză în care cei doi îşi schimbă hainele şi se aşază la marginea paturilor.
COPILUL I: Jucăm ceva?
COPILUL II: Ce?
COPILUL I: Cu pernele?
COPILUL II: Nu...
Pauză.
COPILUL II: Mă gîndesc numai la Serioja...
COPILUL I: Lasă-l. A murit, a murit. Ce-ai să-i faci?
COPILUL II: Ieri era şi azi nu mai este.
COPILUL I: Da. Şi ce dacă nu mai este? N-o să-ţi mai aducă ţie sucul?
COPILUL II: Nu de asta.
COPILUL I (Scoţînd tabla de şah, începe să aşeze damele): Te bat?
COPILUL II: Ştii ceva?
COPILUL I: Nu.
COPILUL II: Eu ştiu unde-i Serioja...
COPILUL I: La morgă. Hî!
COPILUL II: Nu.
COPILUL I: Dar unde?
COPILUL II: Nu spun...
COPILUL I: Hai spune, dacă ştii.
COPILUL II: Nu pot să spun.
COPILUL I: Nu spui pentru că nu ştii.
COPILUL II: Ştiu.
COPILUL I: Nu ştii.
COPILUL II (Se aşază pe marginea patului şi face primul pas cu damele): Ştii cum e Scara lui Dumnezeu?
COPILUL I: Ştiu.
COPILUL II: Nu ştii.
COPILUL I: Ştiu. Eu ţi-am zis de scară!
COPILUL II: Hai la rămăşag că nu ştii!
COPILUL I: Nici tu nu ştii! Pentru că n-a văzut-o nime!
COPILUL II: Poate că a văzut-o!
COPILUL I: Nu cred!
Pauză în care copiii încearcă să se concentreaze asupra jocului.
COPILUL II: Ştii cine se mai poate sui pe Scara lui Dumnezeu?
COPILUL I: Cine?
COPILUL II: Oamenii!
COPILUL I: Prostii! Scara aceea nu a văzut-o nime. Eu am spus doar aşa, pătărănii. Dar tu văd că ai crezut. Ha! Ţi-am luat-o! (Îi ia o damă).
COPILUL II: Scara aceea e foarte mare. Nime nu ştie cît e de mare. Capătul de jos se vede, dar cel de sus nu se vede niciodată, pentru că e sus sus...
COPILUL I: Hai, mergi.
COPILUL II: Eu ştiu cum trebuie să te urci pe o scară ca asta...
COPILUL I: Ha! Iar ţi-am luat-o! Eu cred că de data asta o să pierzi!
COPILUL II: Şi dacă cineva găseşte scara asta, el poate să urce şi să coboare... Şi încă mai poate să apară în vis oricui vrea el!
COPILUL I: Mergi. Eu cred că de data asta ai pierdut.
COPILUL II (Nedumerit, de parcă atunci s-ar fi trezit): Cine a pierdut?
COPILUL I: Tu ai pierdut!
COPILUL II: Da... Eu am pierdut...
Se lasă bucuros în pat cu mîinile sub cap şi rămîne îngîndurat, privind în tavan, cu expresia omului care a aflat că i s-a împli-nit o dorinţă pe care o credea irealizabilă.
C O R T I N A !
